Isus a învățat prin pilda bunului samaritean că toată lumea este aproapele nostru. El a mai spus și că trebuie să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. În pildă am văzut compasiunea, generozitatea, bunătatea și mila samariteanului față de evreu. El s-a abătut din drum pentru a îngriji bărbatul care a fost lăsat să moară pe marginea drumului. Oricine e în nevoie, acela e aproapele nostru! Cât de important e să ne iubim aproapele? Fariseii au încercat încă o dată să-l prindă pe Isus prin întrebări. Un expert în Lege L-a întrebat pe Isus care era cea mai importantă poruncă. Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii.” (Matei 22:37-40) Conform răspunsului lui Isus - este foarte important să ne iubim aproapele! Probabil că ai auzit de regula de aur. Isus a spus-o în Matei 7:12. “ Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii." (Matei 7:12) Cum ai vrea să fii tratat? Tratează-i și pe ceilalți în același mod, Ai vrea să primești milă? Arată milă celorlalți. Ai vrea să fii iertat? Iartă-i pe ceilalți. Așa ne iubim aproapele ca pe noi înșine.

Ești generos? Ce înseamnă să fii generos? Înseamnă să dai de bunăvoie sau să împarți totul sau mai mult decât este nevoie sau se cere. Samariteanul din pilda lui Isus a fost atât bun, cât și generos. El și-a riscat viața oprindu-se să-l ajute pe omul rănit. Tâlharii puteau să se fi ascuns și să aștepte pe cineva care să-l ajute pe omul căzut ca să poată ataca din nou. Apoi și-a folosit propriul untelemn, vin și bandaje ca să lege rănile bărbatului. El l-a pus pe om pe măgarul lui și l-a dus la han. Dar nu a terminat! El l-a plătit pe hangiu cu suma echivalentă a două zile de muncă în acea vreme. A doua zi, el a promis să-i plătească hangiului orice costuri suplimentare necesare până când omul se va însănătoși. Ce exemplu grozav ne-a dat Isus despre cum să ne purtăm cu generozitate cu aproapele nostru! Ce a făcut samariteanul era ca și pentru un prieten, sau un alt samaritean; dar el a făcut toate acestea pentru un dușman evreu! (Luca 10:25-37) Suntem și noi generoși la fel ca samariteanul? Sau încercăm să dăruim cât de puțin timp, efort sau bani pentru o nevoie sau cerere? Care este atitudinea noastră atunci când dăruim sau ajutăm? Suntem gata să dăm cu bucurie? Sau ne plângem de fiecare dată când o facem? 2 Corinteni 9:7-9 spune: “Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă,  căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”. Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har,  pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, după cum este scris: 'A împrăştiat, a dat săracilor,  neprihănirea lui rămâne în veac.'” Dumnezeu este generos cu noi atunci când suntem și noi generoși! El ne va da tot ce avem nevoie, chiar și mai mult, ca să putem împărți cu ceilalți! Noi iubim și slujim unui Dumnezeu generos. Cât de generos? El Și-a trimis Unicul Fiu să moară pentru păcatele noastre ca noi să putem trăi cu El pentru totdeauna! Când suntem conectați la Hristos, Dumnezeu ne binecuvântează viețile. “Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, Care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.” (Efeseni 1:3)

Isus a încheiat pilda samariteanului milostiv cu o întrebare adresată învățătorului. "Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus." (Luca 10:36-37). Este interesant că învățătorul nu a răspuns că samariteanul. El a spus: „cel ce şi-a făcut milă cu el”. Trebuie să-i fi fost foarte greu să asculte pilda lui Isus. Fără îndoială, învățătorul a avut propriile sale idei despre cine e aproapele său. Samaritenii nu erau pe listă! Isus i-a spus învățătorului să fie milos cu ceilalți, nu doar cu prietenii, colegii de slujire - cu toți! Cuvintele lui Isus ne sunt adresate și nouă! Și noi trebuie să arătăm milă. Deci, ce înseamnă să arătăm milă? Înseamnă să le arătăm celorlalți bunătate și compasiune; să arătăm milă și să fim gata să ajutăm pe cineva în necaz. Nu aceasta descrie acțiunile samariteanului? Așa a ales Isus să descrie mila în pildă. Înainte ca Isus să spună această pildă, doi dintre ucenicii Lui nu au vrut să arate milă samaritenilor. Ei L-au întrebat pe Isus dacă ar trebui să trimită foc din cer ca să distrugă cetatea samaritenilor! Și asta doar din cauză că nu L-au primit pe Isus în cetatea lor! Isus i-a mustrat! (Luca 9: 51-56) Ce îți dorești atunci când greșești sau păcătuiești? Milă, nu-i așa? Vestea bună pentru noi este că Dumnezeu este sursa milei! “Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16) Ce ușurare! Când avem nevoie cel mai mult de milă, putem merge cu încredere la Dumnezeu. Din moment ce și nouă ni se arată milă, Isus dorește ca și noi să le arătăm celorlalți milă!

Învățătorul legii, expertul în lege, a vrut ca Isus să-i aprobe acțiunile și atitudinea față de cei pe care îi considera el aproape. Învățătorii și alți lideri religioși din vremea lui Isus păreau din exterior că-L ascultă pe Dumnezeu prin vorbe și prin fapte. Totuși, Isus le vedea inima și motivațiile inimii lor. El a văzut cine erau ei cu adevărat și le-a adresat cuvinte dure. Matei 23:27:28 spune: “Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie. Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.” Imaginează-ți uimirea și rușinea învățătorului atunci când a auzit pilda lui Isus. În loc să-l aprobe, Isus l-a scos în evidență pe samaritean ca fiind aproapele, mai degrabă decât preotul evreu sau levitul (Luca 10:25-37). Dumnezeu i-a mustrat de multe ori pe liderii religioși ai acelor zile fiindcă erau ipocriți. Le plăcea să păstreze aparențele pentru ceilalți decât să trăiască o viață plină de adevăr și dragoste. Dumnezeu a pus mereu mai multă importanță pe lucrurile interioare și nu pe cele exterioare. Vedem aceasta când prorocul Samuel l-a uns pe unul dintre fiii lui Iese ca rege. 1 Samuel 16:7 spune: “Domnul a zis lui Samuel: 'Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul;  Omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă." omul se uită la ceea ce izbeşte ochii,  dar Domnul Se uită la inimă.'” Mai târziu în viață, David a comis un păcat împotriva lui Urie, unul dintre generalii lui. El a comis adulter cu soția lui Urie și apoi l-a trimis pe Urie în linia întâi pe front ca să fie ucis. (2 Samuel 11:15; 2 Samuel 12:1-13). David i-a păcălit pe toți. El practic s-a sustras prin crimă! Totuși, nu a putut să-L păcălească pe Dumnezeu. Dumnezeu l-a trimis pe prorocul Natan să expună păcatul lui David. David L-a implorat pe Dumnezeu să-l ierte și să-l restaureze. El I-a cerut lui Dumnezeu să-i curețe și să-i sfințească inima și părțile dinlăuntru (exprimarea în ebraică). (Psalmul 51:1-3; 6-10). Haideți să ne concentrăm mai mult în a fi curați pe interior decât a-i impresiona sau păcăli pe alții cu ce arătăm la exterior! Haideți să ne rugăm zilnic ca Duhul Sfânt să ne curețe și să ne sfințească inimile!

Atât samaritenii cât și evreii pretindeau că Templul lor era locul adevărat de închinare la Dumnezeu. Femeia samariteancă a spus acest lucru când a vorbit cu Isus la fântână. “Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”” (Ioan 4: 20) Isus a răspuns că în curând nu va mai conta locul unde se închină oamenii lui Dumnezeu. El dorea ca toți oamenii să I se închine în duh și adevăr. El a vorbit despre vremea în care Duhul Sfânt avea să umple și să locuiască în toți credincioșii după moartea, învierea și înălțarea lui Isus la Cer. (Ioan 4:21-24) Dar, înainte ca oricine să se poată închina în duh și adevăr, ei trebuie să audă Evanghelia lui Isus Hristos! În Fapte 1:8, Isus a proclamat că toți credincioșii aveau să fie umpluți cu Duhul Sfânt, Care le va da puterea să ducă Evanghelia pe tot pământul. Asta includea și Samaria! “Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” Prin puterea Duhului Sfânt, un bărbat numit Filip a predicat samaritenilor care au crezut și au fost mântuiți. El a făcut multe minuni acolo. Apostolii din Ierusalim au auzit ce se întâmpla în Samaria și au venit să pună mâinile peste oameni ca să poată fi umpluți cu Duhul Sfânt! Pe drum înapoi spre Ierusalim ei au predicat Evanghelia în satele samaritenilor aflate în calea lor. (Fapte 8:4-25) Da, Evanghelia a fost și este pentru toți oamenii, atât evrei cât și ne-evrei deopotrivă.  Nu există un loc unic în care să ne închinăm lui Dumnezeu. Indiferent de cine suntem sau unde ne aflăm, când ne închinăm lui Dumnezeu în duh și adevăr, închinarea noastră este primită și plăcută de Dumnezeu!